taina

Ea a chemat razele soarelui sa o catifeleze,

A asteptat apusul sa-i mângâie buzele, pleoapele si obrajii cu ale lui culori..

Apoi a venit si noaptea si s-a uns pe încheieturi si tâmple cu stele din parfumul cerului,

Si-a deschis dulapul... si în el se întindea marea.

S-a îmbracat în valuri,a ales un sal de briza calda sa isi acopere umerii...

si acum asteapta... sa-i dezvaluie taina.

Biata femeie!

El si-a uns o bucata de lut cu durerea si lacrimile ei si s-a înfruptat lacom,

A pornit apoi intarziat spre ochii ei vesnic deschisi,

lasand in urma cladirile inalte si cersetori.

n-a mai batut la poarta, n-a mai cules un trandafir, n-a mai soptit "sunt eu, iubirea!" si n-a mai sarutat patimas buzele tremurande.

Biet barbat!

She called the sun to embrace her with it's silky rays,

She waited for the sunset to caress her lips, eyelids and cheeks with its colors.

Then came the night and she anoint her wrists and temples with stars from sky perfume,  

She opened her wardrobe ... and the sea reveals in it.

Dressed in waves, she chose a warm breeze to cover her shoulders.

and now she's waiting ... to reveal her secret.

Poor woman!

He put her pain and tears on a piece of clay and ate it greedily,

It was late when he walked towards her everlasting eyes,

leaving behind tall buildings and beggars.

He never knocked on the door, never picked a rose, no longer whispered "it is I, my love!" and he never kissed her trembling lips with passion.

Poor man!

bucurii

Joaca-te în causul palmelor cu bucuriile mele
pâna ce îti vor invada sufletul, parte cu parte ...
si când vei fi plin de mine da-mi si mie bucurii!
Sa ma joc si eu. Vom fi doi fericiti.

roua

Când noaptea îşi adoarme aroma de cafea peste noi,
eu curg în lumea în care-mi eşti aievea,

unde îţi pot şopti săruturi şi atinge cald gânduri.

Când mă trezesc, ascult cum creşte roua pe firele de iarbă,

întinsă cu sufletul spre cer,
cu ochii spre lumina dimineţii.

When the night puts its morphine aroma to sleep over us,
I flow into the world in which you are real,
where I can whisper you kisses and warmly touch thoughts.
When I awake, I listen how the morning tears grow on grass,
streched with my soul towards the sky,
with my eyes facing the light of morning.

Îţi plânge vântul in părul desprins înfiorându-mă spre tine. Luna mă bântuie, dar urmele-ţi calde sunt încă. Am urât nopţile în care nu îmi mângâiai umerii mai tare decât zilele în care ochii-ţi rece zâmbeau. Treptele mă cheamă, degetele-ţi alunecă prăfuit în acorduri de Bach. Adio iubitule!

The wind cries in your hair, making me shiver toward me. The moon haunts me, but your steps  are still warm. I hated the nights when you were not caressing my shoulders more than the days when your cold eyes were smiling. The steps call to me, your fingers slip into Bach's chords. Goodbye, my love!

Vreau sa cresc din radacina, spre o bolta de infinituri ce adaposteste cautatorii de basme si arcuieste alte impliniri de vise si iubiri dulcege. Imi arunc aripile si zbor suflet pana ce viata imi pare tot mai uriasa..

I want to grow from my roots, towards a sky of infinity that hosts seekers of fairytales and bows other fulfillments of dreams and sweet love. I stretch the wings of my soul and fly until life seems a Goliath to me ..

Imi plimb pasii dupa cantecele tale soptite in glezne,
ii pot indruma spre dansuri exotice, noi ..dar ma opresc impietrind eternul nostru in acorduri de vals..ma impiedic..cad, sala intunecata si goala..
privesc neputincioasa podeaua de marmura.
Azi nu imi mai canta nici ghioceii, nici castanii,
nici primii fulgi..
I walk my footsteps towards the music you whisper to my ankles,
I can walk towards exotic dances, .. but I stop, freezing our Eden in tunes of the walts.. I stumble .. I fall, the dark and empty hall ... I look towards the marble floor with no strenght left within me.
Nor snowdrops nor chestnuts sing to me anymore, not even first snow..

In amiezile de atunci imi plec privirea, zambesc, dau ceata la o parte.
Parca le simt aievea, le simt mirosul. Mama imi mangaie parul, imi da suvitele ravasite din calea sarutului ei cald. Zambim amandoua. Mai sunt atatea lucruri pe care le putem face impreuna!

...

Am coapsele acoperite de lăsarea serii și părul desprins în ploi de stele, ochii îmi sunt larg deschiși spre poteca tinereții, iar buzele'mi sunt coapte după fructele de toamnă, acum pot sa dorm. 

My thighs are shrouded by the coming dawn and my hair is unveiled in falling stars, My eyes are open wide towards the bridge of youth, and my lips are ripe for the fruit of Autumn. Now, I can rest.

idealism

Abia sunt!

..Unde-mi rămân pașii,

mereu transparentă

ori plânsă de vreo nenorocire a vremii

cu păru-mi alb sub uitări voite

căutând cu naivitate către aceeași oameni

prea grăbiți să mai iubească.

I almost am

..where my steps remain

always transparent

or tear-stained of some misfortune ot the time.

with my white hair under willful oblivion,

looking naively at the same people that are

too quick to still love.

Sfârsit

De câte ori îmi plec tâmpla
spre obrazul tau,
îti simt genele plângând
spre buzele mele.

Mai ramâi pentru un sarut!
Rupe secunde din tine,
da-le rostogol spre coltul gurii mele
si lasa-ma acoperita de nopti!

De câte ori ne amprentam,
îmi cresc aripi de vise in priviri
si gândul e verde crud
spre chipul tau.

Mai pleaca din mine
spre nu stiu unde,
spre nu stiu ce!
Îmi voi îngropa sfârsitul..

cot la cot cu toamna

Ne plimbam pe o alee laturalnica.
Nici nu credeam ca si ea se mai fâstâceste.
Îmi mai zâmbeste cu ochi timizi sub câte un picur de ploaie,
îmi mai daruieste câte o frunza proaspat desprinsa de viata,
mai îmi cânta te iubescul soptit al strugurilor copti cu acel colt de buze-rai.
..Apoi pleaca lasându-ma vesnic îndragostit.

escala în ieri

De când nu mai esti..
A ramas podul casei fara porumbei
si beciul rece fara vinuri dulci.
Tataie si-a pierdut privirea undeva in zare
si ratacita a ramas!

Unditele tale zac in paieri
de unde câteva curci proaste
se gâniaza în crestetul meu când nu sunt atenta.
Nu mai sunt pesti pentru saramura sorbita din pastai,
iar gardul abia se mai tine,
ca un batrân încaruntit de ani.

Mi-e dor de via ce ne umbrea,
gradina cu miros de mâinile tale,
rosiile pe care mi le aduceai dimineata,
"fetita mea!" din glasul tau,
ziua în care mi-ai pus un pui în palme
si ai spus ca e doar al meu, sa-l îngrijesc..
si de iarna aceea în care m-ai zburat pe derdelus
facându-ma cel mai fericit copil.

De când nu mai esti..
Dunarea e mult prea departe,
iar eu ma trezesc plângând, cu dor de îmbratisari

A step into yesterday

Since you are gone ..
The bridge of the house remained without pigeons
and the cold cellar without sweet wines.
Grandpa lost his gaze somewhere in space
and never returned.

Your fishing rods cry in the attic
And few dumb turkeys
are running about in a mindless dance.
There are no fish for soups  
and the fence barely holds itself,
like an aged man whitened by the passing years.

I miss the wine yard that used to shadow us,
the garden with the smell of your hands,
the tomatoes you brought me in the morning,
"my little girl!" in your voice,
the day you put a chicken in my hands
and you said it's just mine, to take care of it.
and that winter when you flew me on the ice
making me the happiest child.

Since you are gone ..
The Danube is too far,
and I wake up crying, longing for hugs.