Vreau sa cresc din radacina, spre o bolta de infinituri ce adaposteste cautatorii de basme si arcuieste alte impliniri de vise si iubiri dulcege. Imi arunc aripile si zbor suflet pana ce viata imi pare tot mai uriasa..

I want to grow from my roots, towards a sky of infinity that hosts seekers of fairytales and bows other fulfillments of dreams and sweet love. I stretch the wings of my soul and fly until life seems a Goliath to me ..

Imi plimb pasii dupa cantecele tale soptite in glezne,
ii pot indruma spre dansuri exotice, noi ..dar ma opresc impietrind eternul nostru in acorduri de vals..ma impiedic..cad, sala intunecata si goala..
privesc neputincioasa podeaua de marmura.
Azi nu imi mai canta nici ghioceii, nici castanii,
nici primii fulgi..
I walk my footsteps towards the music you whisper to my ankles,
I can walk towards exotic dances, .. but I stop, freezing our Eden in tunes of the walts.. I stumble .. I fall, the dark and empty hall ... I look towards the marble floor with no strenght left within me.
Nor snowdrops nor chestnuts sing to me anymore, not even first snow..

In amiezile de atunci imi plec privirea, zambesc, dau ceata la o parte.
Parca le simt aievea, le simt mirosul. Mama imi mangaie parul, imi da suvitele ravasite din calea sarutului ei cald. Zambim amandoua. Mai sunt atatea lucruri pe care le putem face impreuna!

...

Am coapsele acoperite de lăsarea serii și părul desprins în ploi de stele, ochii îmi sunt larg deschiși spre poteca tinereții, iar buzele'mi sunt coapte după fructele de toamnă, acum pot sa dorm. 

My thighs are shrouded by the coming dawn and my hair is unveiled in falling stars, My eyes are open wide towards the bridge of youth, and my lips are ripe for the fruit of Autumn. Now, I can rest.

idealism

Abia sunt!

..Unde-mi rămân pașii,

mereu transparentă

ori plânsă de vreo nenorocire a vremii

cu păru-mi alb sub uitări voite

căutând cu naivitate către aceeași oameni

prea grăbiți să mai iubească.

I almost am

..where my steps remain

always transparent

or tear-stained of some misfortune ot the time.

with my white hair under willful oblivion,

looking naively at the same people that are

too quick to still love.

Sfârsit

De câte ori îmi plec tâmpla
spre obrazul tau,
îti simt genele plângând
spre buzele mele.

Mai ramâi pentru un sarut!
Rupe secunde din tine,
da-le rostogol spre coltul gurii mele
si lasa-ma acoperita de nopti!

De câte ori ne amprentam,
îmi cresc aripi de vise in priviri
si gândul e verde crud
spre chipul tau.

Mai pleaca din mine
spre nu stiu unde,
spre nu stiu ce!
Îmi voi îngropa sfârsitul..

cot la cot cu toamna

Ne plimbam pe o alee laturalnica.
Nici nu credeam ca si ea se mai fâstâceste.
Îmi mai zâmbeste cu ochi timizi sub câte un picur de ploaie,
îmi mai daruieste câte o frunza proaspat desprinsa de viata,
mai îmi cânta te iubescul soptit al strugurilor copti cu acel colt de buze-rai.
..Apoi pleaca lasându-ma vesnic îndragostit.

escala în ieri

De când nu mai esti..
A ramas podul casei fara porumbei
si beciul rece fara vinuri dulci.
Tataie si-a pierdut privirea undeva in zare
si ratacita a ramas!

Unditele tale zac in paieri
de unde câteva curci proaste
se gâniaza în crestetul meu când nu sunt atenta.
Nu mai sunt pesti pentru saramura sorbita din pastai,
iar gardul abia se mai tine,
ca un batrân încaruntit de ani.

Mi-e dor de via ce ne umbrea,
gradina cu miros de mâinile tale,
rosiile pe care mi le aduceai dimineata,
"fetita mea!" din glasul tau,
ziua în care mi-ai pus un pui în palme
si ai spus ca e doar al meu, sa-l îngrijesc..
si de iarna aceea în care m-ai zburat pe derdelus
facându-ma cel mai fericit copil.

De când nu mai esti..
Dunarea e mult prea departe,
iar eu ma trezesc plângând, cu dor de îmbratisari

A step into yesterday

Since you are gone ..
The bridge of the house remained without pigeons
and the cold cellar without sweet wines.
Grandpa lost his gaze somewhere in space
and never returned.

Your fishing rods cry in the attic
And few dumb turkeys
are running about in a mindless dance.
There are no fish for soups  
and the fence barely holds itself,
like an aged man whitened by the passing years.

I miss the wine yard that used to shadow us,
the garden with the smell of your hands,
the tomatoes you brought me in the morning,
"my little girl!" in your voice,
the day you put a chicken in my hands
and you said it's just mine, to take care of it.
and that winter when you flew me on the ice
making me the happiest child.

Since you are gone ..
The Danube is too far,
and I wake up crying, longing for hugs.