Îţi plânge vântul in părul desprins înfiorându-mă spre tine. Luna mă bântuie, dar urmele-ţi calde sunt încă. Am urât nopţile în care nu îmi mângâiai umerii mai tare decât zilele în care ochii-ţi rece zâmbeau. Treptele mă cheamă, degetele-ţi alunecă prăfuit în acorduri de Bach. Adio iubitule!

The wind cries in your hair, making me shiver toward me. The moon haunts me, but your steps  are still warm. I hated the nights when you were not caressing my shoulders more than the days when your cold eyes were smiling. The steps call to me, your fingers slip into Bach's chords. Goodbye, my love!