Culori

Iubesc ceea ce sunt când stau întinsă cu ochii spre miracolul cerului. Culeg firicelele de amintire, le împletesc și le așez în cutiuța mea cu aripi de stele. Luna are forma unei frunze și se ânalță. Primăvara mea se ridică spre cer și colorează viața ce-mi zboară spre răsărit. Am sperat ca fericirea mea să bucure suflete, să fie molipsitoare, să lumineze iriși.Vreau să pot înțelege a fii mai mult, să pot cuprinde liniștea în gândul meu, să visez fluturi si flori. Voi fii întreagă.

I love what I am when I lay with my eyes filed with the miracle of the blue sky. I pick up the  memory treads, weave them and place them in my box with wings of stars. The moon has the shape of a leaf and rises as mu spring rises to the sky and colors my life that flies to sunrise. I hoped that my happiness would delight souls, it would be contagious and it would light up eyes. I want to learn to be more, to include peace in my mind, to dream butterflies and flowers. I'll be whole.

Eu..acum, atunci

În cotloanele inimii simţeam că va renaşte viaţa in mine pâlpâind jilav, precum un foc ce fumegă a se stinge si apoi invie cu văpăi, când te aştepţi mai mult să moară. 

Vântul cald adia cu miros de amurg si îmi gâdila umerii vesel, purtâdu-mi gândurile departe. L-am uitat de atâtea ori, l-am ignorat când imi cânta și mi-am ferit mereu obrajii, dar venise momentul să îmi îngădui să simt.

-Ce faci copile? Plângi?

Îmi plimb ochii, mă descopăr uimită…

-Da, plâng. E timpul...

Era ...timpul..

Descopăr, ca o adolescentă ce îşi regăseşte jucăriile prăfuite din copilărie, le zâmbeşte, le înşiră admirativ si prinde curajul copilăriei privindu-le. Pagină cu pagină, jurnalul ingălbenit de vreme deschide și închide capitole. Îmi sărut amintirile: gogoşile pudrate cu vanilie şi dulapul în care imi făcusem propriul lift, pantofii mult prea largi în care mă împiedecam mereu şi toate mărgelele bunicii înşirate la gâtu-mi de copilă, fustele lungi ce mă transformau în ţigăncuşă, ferigile cărora le cântam şi pe care le lăsam să mi se joace în păr zburdalnic. 

Eram atât de vie atunci încât  aș întnde mâna să îmi mângâi pletele.

In the corners of my heart I felt that my life will reborn into me, flickering like a fire that smokes to extinguish and then resurrects into a flame, when you expect more for it to die.

The warm wind blows with the scent of twilight and it mirthfully tickles my shoulders, taking my thoughts away. I have forgotten it so many times, I ignored it when he was singing to me and I always protected my cheeks, but it was time to allow myself to feel.

-What are you doing children? Are you crying?

I roll my eyes, I find myself amazed ...

-Yes, I'm crying. It's time...

It was.. time ..

I discover, as a teenager finds her own dusty childhood toys, she smiles at them, strikes them admirably and takes the courage of a child by looking at them. Page by page, the time yellowed journal opens and closes chapters. I kiss my memories: the vanilla-dusted donuts and the cabinet in which I had made my own elevator, the shoes that were too big and made me fall all the time, all the grandmother's beads tied around my neck, the long skirts that turned me into a gypsy, the ferns that I used to sing to, and let them play in my hair.

I was so alive in my memories back then, I want to reach out my hand and caress my hair.

https://www.youtube.com/watch?v=-EQ6eHeBrhM

Devoratorul de suflete

S-a apucat să-i devoreze sufletul cu degetele-i reci și aspre. Sentimentele i se prelingeau din colțul gurii, i-alunecau vâscos pe piept și gura-i cavernoasă scrâncea emanând aburii morții. Cu fiecare înghițitură, tâmpla îi înceta din zvâcnit. S-a prăbușit în fotoliu cu privirea rătăcită a unui copil răsfățat și a adormit satisfăcut.

He began to devour her soul with his cold rough fingers. Her feelings crept out of the corner of his mouth, sliding slimly on his chest. His cavernous mouth wined fuming the steam of death. With each swallow, the temple slowed it's twitch. He collapsed into the armchair with a lost look of a spoiled child and he fell asleep satisfied.

Libera

Azi renunț la frustrările care-mi rod clișeic în conștiință,

mă voi plimba desculță prin amintiri, cu ochii-mi ceruiți de ecoul trecutului...

și atunci când mii de ochi mă vor privi înțepat,

voi simți doar atingerea munților, a mării, a vieții

și voi zâmbi ușurată de atâția nori, de atâtea măști.

Today I give up the frustrations that bear on me as a cliché in consciousness,

I will walk down through memories, with my eyes waxed in the echo of the past ...

and when thousands of eyes will stare at me,

I will feel only the touch of the mountains, the sea, the life

and I will smile relieved by so many clouds, so many masks.

...

Parfumul tau mi-a picurat dulceag in suflet precum un narcotic dezvaluind copilul intre aripi de fluturi, fiara cu spirit tulburator, ingerul revarsator de liniste.

Am sfidat dimineti impreuna, ore, ere, timpuri, spatii ..uitand realitatea.

Ne-am ingaduit sa inspiram idealismul luandu-ne zborul si daca otrava ne va deveni fatala iluzie, vom fi cel putin mai intelepti.

Your perfume sweetly dripped into my soul like a narcotic revealing the child between butterflies wings, the beast with troubled spirit, the angel overflowing with peace.

We defied mornings together, hours, ages, times, spaces ..forgetting reality.

We have allowed ourselves to inspire idealism by taking our flight and if the poison becomes a fatal illusion, we will be at least wiser.

dulce - amar

M-ai chemat cu fluturi in priviri.
Din coltul buzelor imi sopteai Raiul,
Iar eu zburam mereu spre tine precum nimfele padurii,
Cu verde crud in plete.

Unde-mi esti? Tu..soapta..tu..suras.
Cand plang amar, inveti sa asculti,
Cand sufletul imi zboara,
Imi saruti petalele cu roua buzelor.

Ating cu varful degetelor sunetul visului,
Privesc spre valurile lunii.
Stelele pastreaza inca amprenta ochilor tai.

Imi alunec pasii prin ale tale ganduri,
si ne invartim, si ametim ca doi nebuni.
Am invatat sa imi picur esenta iubirii in sticlute de cristal
Si le trimit pe marea frunzelor
Sa le gasesti, sa le pastrezi... Sa ma astepti..

Tu..unde esti?

You called me with butterflies in eyes.

From the corner of your lips you whispered Heaven,

And I was always flying towards you like the forest nymphs,

With raw green in hair.

Where are you? You..whisper..you..smile.

When I cry bitter, you learn to listen,

When my soul flies,

I kiss my petals with the dew of your lips.

I reach the sound of my dream with my fingertips,

I look at the waves of the moon.

The stars still keep the print of your eyes.

I slide my steps through your thoughts,

and we spin around, and we get dizzy like two crazy people.

I learned to drip the essence of my love into crystal bottles

And I send them to the sea of leaves

Find them, keep them ... Wait for me ..

Where are you?