roua

Când noaptea îşi adoarme aroma de cafea peste noi,
eu curg în lumea în care-mi eşti aievea,

unde îţi pot şopti săruturi şi atinge cald gânduri.

Când mă trezesc, ascult cum creşte roua pe firele de iarbă,

întinsă cu sufletul spre cer,
cu ochii spre lumina dimineţii.

When the night puts its morphine aroma to sleep over us,
I flow into the world in which you are real,
where I can whisper you kisses and warmly touch thoughts.
When I awake, I listen how the morning tears grow on grass,
streched with my soul towards the sky,
with my eyes facing the light of morning.