cot la cot cu toamna

Ne plimbam pe o alee laturalnica.
Nici nu credeam ca si ea se mai fâstâceste.
Îmi mai zâmbeste cu ochi timizi sub câte un picur de ploaie,
îmi mai daruieste câte o frunza proaspat desprinsa de viata,
mai îmi cânta te iubescul soptit al strugurilor copti cu acel colt de buze-rai.
..Apoi pleaca lasându-ma vesnic îndragostit.