Eu..acum, atunci

În cotloanele inimii simţeam că va renaşte viaţa in mine pâlpâind jilav, precum un foc ce fumegă a se stinge si apoi invie cu văpăi, când te aştepţi mai mult să moară. 

Vântul cald adia cu miros de amurg si îmi gâdila umerii vesel, purtâdu-mi gândurile departe. L-am uitat de atâtea ori, l-am ignorat când imi cânta și mi-am ferit mereu obrajii, dar venise momentul să îmi îngădui să simt.

-Ce faci copile? Plângi?

Îmi plimb ochii, mă descopăr uimită…

-Da, plâng. E timpul...

Era ...timpul..

Descopăr, ca o adolescentă ce îşi regăseşte jucăriile prăfuite din copilărie, le zâmbeşte, le înşiră admirativ si prinde curajul copilăriei privindu-le. Pagină cu pagină, jurnalul ingălbenit de vreme deschide și închide capitole. Îmi sărut amintirile: gogoşile pudrate cu vanilie şi dulapul în care imi făcusem propriul lift, pantofii mult prea largi în care mă împiedecam mereu şi toate mărgelele bunicii înşirate la gâtu-mi de copilă, fustele lungi ce mă transformau în ţigăncuşă, ferigile cărora le cântam şi pe care le lăsam să mi se joace în păr zburdalnic. 

Eram atât de vie atunci încât  aș întnde mâna să îmi mângâi pletele.

In the corners of my heart I felt that my life will reborn into me, flickering like a fire that smokes to extinguish and then resurrects into a flame, when you expect more for it to die.

The warm wind blows with the scent of twilight and it mirthfully tickles my shoulders, taking my thoughts away. I have forgotten it so many times, I ignored it when he was singing to me and I always protected my cheeks, but it was time to allow myself to feel.

-What are you doing children? Are you crying?

I roll my eyes, I find myself amazed ...

-Yes, I'm crying. It's time...

It was.. time ..

I discover, as a teenager finds her own dusty childhood toys, she smiles at them, strikes them admirably and takes the courage of a child by looking at them. Page by page, the time yellowed journal opens and closes chapters. I kiss my memories: the vanilla-dusted donuts and the cabinet in which I had made my own elevator, the shoes that were too big and made me fall all the time, all the grandmother's beads tied around my neck, the long skirts that turned me into a gypsy, the ferns that I used to sing to, and let them play in my hair.

I was so alive in my memories back then, I want to reach out my hand and caress my hair.

https://www.youtube.com/watch?v=-EQ6eHeBrhM