Am vrut să mă întorc de atâtea ori, încât am amorțit în vidul timpului. Privirea mi s-a încleștat pe voi, oameni de sticlă, oameni goi! Nu mai aveți culoare in priviri, forța vorbirii v-a pierit, cuvintele vă usucă gâtul. Sunteți sufocați de învelișul vostru rece, intoxicați de falsitate.
I wanted to come back so many times, until I got numb in the void of time. My gaze clenched upon you, glass people, fade people! You have no color in your eyes, the force of speech has perished, words dried in your throat. You are suffocated by your cold shell, intoxicated of duplicity.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Clepsidră
Mă pierd sistematic între azi și ieri, între orele dimineții și pereții goi. Simt în palmă șiragul de perle reci, aveam 3 ani. La bunica mir...
-
When did we became so selfish? We hide behind our lies until we turn into a lie. All our dreams of future with ribbons and curly ...
-
Azi renunț la frustrările care-mi rod clișeic în conștiință, mă voi plimba desculță prin amintiri, cu ochii-mi ceruiți de ecoul trecutulu...
-
Oare cand a crapat pamantul sub pasii nostrii? de fiecare data cand ridic talpa un ochi priveste in mine, imi simt trairi, si ganduri si...